Eu…
” Unde si cand m-am ivit din lumina, nu stiu,
Din umbra ma ispitesc singura sa cred ca lumea e o cantare.
Straina zambind, vrajita suind,
in mijlocul ei ma-nplinesc cu mirare.
Cateodata spun vorbe care nu ma cuprind,
cateodata iubesc lucruri care nu imi raspund.
de vanturi si ispravi visate imi sunt ochii plini,
de umblat, umblu ca fiecare:
cand vinovata pe coperisurile iadului,
cand fara pacat pe muntele cu crini.
Inchisa in cercul aceleiasi vetre
fac schimb de taina cu stramosii,
norodul spalat de ape subt pietre.
Seara se-ntampla mulcom s-ascult
in mine cum se tot revarsa
povestile sangelui uitat de mult.
Binecuvantand panea si luna
Ziua traiesc imprastiata cu furtuna.
Cu cuvinte stinse in gura
am cantat si mai cant marea trecere,
somnul lumii, ingerii de ceara.
De pe un umar pe altul
tacand imi trec steaua ca o povara.”
SUNT LIBERA!
Sunt copil al lui Dumnezeu… Sunt EU si sunt numai bine…
Desi nu cred ca realizez in totalitate de ce imi place aceasta poezie, e aici pentru ca de cele mai multe ori ma regasesc printre cuvinte.
Eu… sunt OM ca toti OAMENII, cu bune si cu rele, cu familie si job, cu hobby-uri si placeri.
Am 22 de ani, sunt nascuta in zodia Leului si locuiesc in Brasov de cativa anisori.
Imi place primavara cu narcisele ei galbene, muzica buna, saxofonul, cafeaua dulce, ceaiul aromat si ciocolata.Citesc cand am timp si chef, merg la Opera si urmaresc DIVA TV , spre disperarea prietenului meu.
Am terminat Facultatea de Comunicare si Relatii Publice, insa am ajuns sa fac achizitii publice, resurse umane si vanzari. Da, toate la un loc! + multe altele; ca dehh, am un sef care ma apreciaza
In rest sunt FEMEIE!!!
In restul timpului ma gasiti si pe facebook
Noi 16, 2010 @ 16:52:49
frumos, frumos….
Dar ”Nimeni nu este mai asuprit decat cel ce se crede liber fara a fi cu adevarat”